Categoria "Carti si documentare stiintifice in productia animala"

Prof. univ. dr. ing. ELENA POPESCU-MICLOŞANU



CREŞTEREA PĂSĂRILOR
PENTRU
PRODUCŢIA DE OUĂ





Editura Printech
Bucureşti
2007


PREFAŢĂ


Lucrarea "CREŞTEREA PĂSĂRILOR PENTRU PRODUCŢIA DE OUĂ" elaborată de către Doamna Prof. univ. dr. ing. Elena Popescu-Micloşanu, aduce o contribuţie însemnată la sporirea volumului de cunoştinţe referitoare la producerea ouălor de consum.
Autoarea este un cadru didactic de prestigiu al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti şi, în acelaşi timp, o cercetătoare pasionată şi unanim apreciată în domeniul creşterii animalelor mici.
În primul capitol al lucrării este tratată importanţa creşterii păsărilor pentru producţia de ouă, activitate complexă şi eficientă.
În continuare, în lucrare sunt prezentate date la zi care privesc structura, compoziţia chimică şi valoarea trofico-biologică a ouălor, pentru ca într-un alt capitol să se detaileze factorii endogeni şi exogeni care influenţează producţia de ouă la păsări, în interdependenţa lor. Spre cinstea autoarei, în lucrare nu sunt neglijate nici aspecte legate de originea şi evoluţia păsărilor, cu accent pe studiul urmărilor domesticirii acestora, după cum nu este omisă nici problematica vizând cunoaşterea principalelor populaţii de păsări; astfel, la fiecare populaţie de păsări sunt descrise: modul de formare, caracterele de exterior, însuşirile productive şi perspectivele de creştere. De-abia în acest context de prezentare, autoarea dezvoltă particularităţile înmulţirii păsărilor, respectiv anatomia şi fiziologia aparatului reproducător, precum şi tehnicile de incubaţie artificială a ouălor.
Ultimele capitole sunt dedicate, pe un număr generos de pagini, cunoaşterii sistemelor şi tehnologiilor de creştere a păsărilor pentru ouă, acoperind toată paleta de sisteme şi tehnologii, de la cele industriale şi până la cele ecologice, atât pentru specia găină, cât şi pentru speciile raţă şi prepeliţă.
Lucrarea se încheie cu prezentarea condiţiilor de calitate pentru ouăle de consum, inclusiv reglementările europene în domeniu, astfel încât să fie asigurată protecţia sanitară veterinară a consumatorului de ouă.
Structurată în 12 capitole, scrisă într-un stil sobru, ştiinţific şi dinamic, bine organizată şi ilustrată, lucrarea se adresează tuturor producătorilor de ouă de consum, actuali sau în devenire, din ţara noastră, dornici să-şi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe de specialitate.

Prof. univ. dr. ing. Ioan Vacaru-Opriş
Expert al Camerei Europene de Experţi

Nota : cei care doresc aceasta carte ma pot contacta la adresa ionita_luc@yahoo.com

Categoria Management şi Piscicultură

Categoria Tehnologii de prelucrare a produselor agricole

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara

"Ion Ionescu de la Brad" Iasi

Simpozionul Stiintific International

"Oportunitati si Perspective in Productia Animala

Iasi, Aprilie 2008

STUDIU PRIVIND REZULTATELE LA SACRIFICARE ŞI CARACTERISTICILE CARCASEI LA PREPELIŢELE „DE BALOTEŞTI” ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ

ELENA POPESCU-MICLOŞANU, LUCIAN IONIŢĂ s.a.

Cuvinte cheie: prepeliţă, producţie mixtă, vârsta de sacrificare
Key worth: quail,
REZUMAT
SUMMARY
Creşterea prepeliţelor japoneze pentru producţia de ouă şi carne a cunoscut o mare dezvoltare în ultimele decenii datorită faptului că ouăle şi carnea de prepeliţă au calităţi recunoscute pe de-o parte sub aspect calitativ (valoare nutritivă ridicată şi bine echilibrată, gust deosebit), iar pe de altă parte datorită recomandărilor medicinii naturiste de a consuma aceste produse cu efect terapeutic deosebit.
Scopul experimentului a fost acela de a determina randamentul la sacrificare al carcaselor de prepeliţe la vârstele de 6, 7, 8 şi 9 săptămâni, precum şi stabilirea ponderii părţilor componente ale carcasei de prepeliţe la loturile analizate, precum şi ponderea părţilor componente ale pieptului la carcasele de prepeliţe din loturile analizate. Pentru aceasta s-au făcut determinări pe un număr de 80 de masculi de prepeliţă împărţiţi în patru loturi (câte 20 masculi pentru fiecare lot) în vârstă de 6, 7, 8 şi 9 săptămâni.
Prezentul experiment se înscrie în seria de experimente realizate de către autori pentru a putea completa caracterizarea populaţiei de prepeliţe de Baloteşti în ceea ce priveşte parametrii productivi la tineret şi păsările adulte. Datele vor servi în continuare la elaborarea unor programe de selecţie şi ameliorare ale unor linii de prepeliţe în direcţia producţiei de ouă sau în direcţia producţiei de carne.
MATERIAL ŞI METODĂ

Experimentul s-a desfăşurat în cadrul S.C. Ferma Nova S.R.L. Bucureşti pe un lot de 80 de prepeliţe (masculi) din populaţia de prepeliţe mixte de ouă-carne „de Baloteşti”. Determinările s-au efectuat pe masculi, deoarece ei sunt destinaţi producţiei de carne, femelele din populaţiile de mixte fiind direcţionate către producţia de ouă. Pasările au fost împărţite în acest sens în 4 loturi care au fost sacrificate la 4 vârste diferite, de la 6 la 9 săptămâni.

CONCLUZII

Greutatea vie şi greutatea carcasei eviscerate la prepeliţele „de Baloteşti” de diferite vârste
După cum rezultă din prezentele cercetări, greutatea medie vie şi greutatea carcasei eviscerate au fost cele mai mari, asigurat statistic, la de prepeliţele în vârstă de 9 şi 8 săptămâni (loturile IV şi III). La lotul IV s-a înregistrat o greutate vie medie de 220,49 ± 2,89 g şi o greutate a carcasei eviscerate de 155,94 ± 2,13 g, mai mult cu doar 2,72 % faţă de lotul în vârstă de 8 săptămâni (neasigurat statistic), cu aproximativ 7,73 % faţă de lotul în vârstă de 7 săptămâni şi cu aproximativ 13,18 % faţă de lotul de 6 săptămâni.

Randamentul carcasei la prepeliţele de diferite vârste din loturile analizate din populaţia „de Baloteşti”
În ceea ce priveşte randamentul final al carcasei la loturile de prepeliţe analizate din populaţia mixtă de ouă-carne „de Baloteşti” se constată că acesta a fost mai mare la lotul II (71,99 % ± 0,38) şi la lotul III (71,73 % ± 0,31) faţă de lotul I (70,86 % ± 0,54) şi faţă de lotul IV (70,73 % ± 0,27). Diferenţele constatate în acest sens sunt distinct semnificative între lotul I (sacrificat la 6 săptămâni) şi lotul II (sacrificat la 8 săptămâni), între lotul I şi lotul III şi doar semnificative între lotul III (sacrificat la 7 săptămâni) şi lotul IV (sacrificat la 9 săptămâni), precum şi între lotul III (sacrificat la 8 săptămâni) şi lotul IV (sacrificat la 9 săptămâni). Între lotul I şi lotul IV acestea sunt nesemnificative, ca şi între lotul II şi lotul III. Cele mai bune randamente la sacrificare s-au obţinut la prepeliţele în vârstă de 7 şi 8 săptămâni.
Ponderea procentuală a părţilor componente ale carcasei la loturile analizate din populaţia „de Baloteşti”
Diferenţele constatate în ceea ce priveşte greutatea pieptului au fost foarte semnificative între lotul I şi lotul II, între lotul I şi lotul III, precum şi între lotul I şi lotul IV şi nesemnificative între lotul II şi lotul III, precum şi între lotul III şi lotul IV.
Greutatea pieptului este semnificativ mai mică la 6 săptămâni decât la celelalte vârste şi asemănătoare la 7, 8 şi 9 săptămâni (mai ales 8 şi 9 săptămâni, de 61.6 şi respectiv 61.3 g).
În ceea ce priveşte greutatea medie a pulpelor şi greutatea medie a aripilor diferenţele sunt nesemnificative. Referitor la greutatea medie a spinării diferenţele sunt distinct semnificative între lotul I şi lotul III, în rest înregistrându-se diferenţe nesemnificative.
Proporţia pieptului este semnificativ mai mare la vârsta de 6 săptămâni decât la celelalte vârste studiate şi asemănătoare la 7, 8 şi 9 săptămâni. Ea variază în funcţie de lot de la 39.49 % la 9 săptămâni la 41.04 la 6 săptămâni.
Ponderea medie a pulpelor variază nesemnificativ în funcţie de lot de la 23.58 la lotul IV la 24.85 la lotul II.
Proporţia medie a spinării prezintă diferenţe mici între loturi. Ea variază între 26.91 % la 6 săptămâni şi 24 % la 9 săptămâni.
Ponderea medie a aripilor nu prezintă diferenţe asigurate statistic între loturi, variind între 9.09 şi 10.28 %.

Ponderea procentuală a părţilor componente ale pieptului la carcasele de prepeliţe din populaţia de prepeliţe „de Baloteşti”
La lotul I de prepeliţe greutatea medie a cărnii de pe piept a fost de 72.49 % ± 2,42 din greutatea medie a pieptului, greutatea medie a oaselor a fost de 16.98 % ± 0.88, iar greutatea medie a pielii de pe piept a fost de 14.47 % ± 1.32. La lotul II ponderea a fost următoarea : greutatea cărnii de pe piept 70,46 % ± 2,53, greutatea medie a oaselor a fost de 16,29 % ± 1,16, iar greutatea medie a pielii de pe piept a fost de 13,15 % ± 1,37. La lotul III : : greutatea cărnii de pe piept 71,72 % ± 1,79, greutatea medie a oaselor a fost de 16,43 % ± 0.88, iar greutatea medie a pielii de pe piept a fost de 14.57 % ± 1.38. La lotul IV ponderea a fost următoarea : greutatea cărnii de pe piept 73,18 % ± 1,49, greutatea medie a oaselor a fost de 15,70 % ± 0.76, iar greutatea medie a pielii de pe piept a fost de 13,12 % ± 1,12. Diferenţele constatate sunt distinct semnificative între lotul I şi lotul III privind greutatea cărnii de pe piept, în rest acestea fiind nesemnificative.
Cantitatea de musculatură de pe piept este minimă la 6 săptămâni, de 40.7 g şi maximă la 8 şi 9 săptămâni (44.1 şi respectiv 44.9 g).
Proporţia de musculatură pectorală este maximă la 9 săptămâni, de 73.18 %, asigurat statistic mai mare decât la 7 săptămâni. Proporţia de oase şi piele de pe piept sunt asemănătoare la cele 4 loturi studiate, variind ca medie de la 15.7 la 16.98 % în ceea ce priveşte osatura şi 13.12 şi 14.57 % la piele.

Vârsta optimă de sacrificare la prepeliţele din populaţia mixtă de ouă-carne „de Baloteşti”
Privită prin prisma greutăţii medii vii şi a greutăţii medii a carcasei eviscerate, vârstele cele mai bune de sacrificare apar ca fiind cele de 8 şi 9 săptămâni, când se înregistrează greutăţile cele mai mari.
Privită din punctul de vedere al randamentului final al carcasei, constatăm că vârstele optime de sacrificare ar fi de 7 şi 8 săptămâni, când se înregistrează randamentele cele mai mari ale carcasei. Greutatea pieptului este asemănătoare la 7, 8 şi 9 săptămâni. Întrucât atât rezultatele obţinute de lotul sacrificat la vârsta de 7 săptămâni cât şi cel sacrificat la 8 săptămâni sunt superioare celui sacrificat la 6 săptămâni, iar sacrificarea la vârsta de 7-8 săptămâni justifică prin preţul cărnii cheltuielile cu întreţinerea păsărilor până la această vârstă, le recomandăm pentru valorificarea prepeliţelor mixte de ouă-carne.

Categoria Tehnologii de creştere a animalelor şi Marketing

Ministry of Education

University of Agricultural Sciences and
Veterinary Medicine
Bucharest – Romania

The 35th Internatinal Session of Scientific Papers of The Faculty of Animal Science
Bucharest 2006

STUDIU COMPARATIV PRIVIND EVOLUŢIA PARAMETRILOR PRODUCTIVI LA TINERETUL DE PREPELIŢĂ DIN DOUĂ POPULAŢII
COMPARATIVE STUDY REGARDING THE PRODUCTIVE PARAMETERS OF THE YOUTH QUAILES IN TWO POPULATIONS

ELENA POPESCU-MICLOŞANU, LUCIAN IONIŢĂ
Cuvinte cheie: prepeliţă, tineret, parametri productivi, populaţii
Key worth: quail, youth, productive parameters, populations

REZUMAT
SUMMARY


Cu scopul de a compara parametrii productivi a două populaţii de prepeliţe japoneze, prepeliţa de carne Faraon şi prepeliţa de ouă-carne de Baloteşti, s-a efectuat la Ferma Nova S.R.L. un experiment pe un efectiv iniţial de 404 prepeliţe, crescute la sol în primele 3 săptămâni de viaţă şi la baterii de cuşti în următoarele 3 S-a înregistrat greutatea corporală, consumul de nutreţ şi mortalitatea. Prepeliţa Faraon are greutatea corporală medie de 244,94 g la 42 de zile, iar prepeliţa de Baloteşti 205,3 g. Sporul de creştere în greutate, consumul de nutreţ combinat şi valorificarea hranei sunt superioare prepeliţei de Baloteşti, care are o viabilitate mai bună.
Concluzii

1. Greutatea corporală a prepeliţei Faraon este în medie de 244,9 g la vârsta de 42 de zile, iar a prepeliţei de Baloteşti de 205,3 g, diferenţa între cele două populaţii fiind foarte semnificativă.
2. Sporul mediu zilnic de creştere în greutate este semnificativ mai mare la prepeliţa Faraon (6,1 g faţă de 4,65 g la cea de Baloteşti).
3. Scaderea sporului de creştere în săptămâna a III-a de viaţă la ambele populaţii se poate pune pe seama faptului că puii au beneficiat de un spaţiu de mişcare prea mare la sol. Este de presupus că situaţia se va schimba în cazul în care puii vor fi introduşi la baterii mai devreme de săptămâna a III-a, prevenind astfel acea scădere a sporului din săptămâna a III-a.
4. Valorificarea hranei pe primele 6 săptămâni de creştere este mai bună la prepeliţa Faraon de 3,4 7 şi de 3,63 la puii de prepeliţă de Baloteşti.
5. Viabilitatea prepeliţei de Baloteşti în perioada 0-6 săptămâni este mai bună (8,4 faţă de 13 %).

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ministry of Education

University of Agricultural Sciences and
Veterinary Medicine
Bucharest – Romania

The 36th Internatinal Session of Scientific Papers of The Faculty of Animal Science
Bucharest 2007

STUDIU COMPARATIV PRIVIND EVOLUŢIA PRODUCŢIEI DE OUĂ ŞI A MORTALITĂŢII LA PREPELIŢELE DIN POPULAŢIILE „BALOTEŞTI” ŞI „FARAON”

IONIŢĂ LUCIAN, ELENA POPESCU-MICLOŞANU

Cuvinte cheie: prepeliţe mixte, prepeliţe de carne, producţie de ouă, mortalitate
Key worth: quail, productive parameters, populations

Prezentele cercetări se înscriu într-o serie de cercetări realizate de către autorii studiului în vederea mai bunei cunoaşteri a materialului biologic exploatat în ţara noastră şi întocmirea de programe de ameliorare la prepeliţele din două populaţii, dintre care una de carne (prepeliţele “Faraon”) şi una de ouă-carne (populaţia de prepeliţe “de Baloteşti”). Cercetările au avut loc la S.C. Ferma Nova S.R.L. pe un efectiv de 1100 prepeliţe de reproducţie.
În urma cercetărilor efectuate pe primele 8 luni de ouat se constată că prepeliţele din populaţia mixtă “de Baloteşti” au un procent de ouat superior prepeliţelor din populaţia de carne “Faraon” (65,6 % la prepeliţele din populaţia mixtă de ouă-carne “de Baloteşti” faţă de 57,5 % la populaţia de prepeliţe de carne “Faraon). La prepeliţele „de Baloteşti” s-a înregistrat o mortalitate lunară medie de 4,06 %, în timp ce la „Faraon” mortalitatea a fost aproape dublă.

Prezenta lucrare s-a efectuat la S.C. Ferma Nova S.R.L. şi studiază evoluţia producţiei de ouă şi a mortalităţii pe baza analizei datelor înregistrate zilnic la prepeliţele adulte de reproducţie din două populaţii, dintre care una de carne (prepeliţele “Faraon”) şi una de ouă-carne (populaţia de prepeliţe “de Baloteşti”).

CONCLUZII

Intensitatea de ouat la prepeliţele din populaţia „de Baloteşti” a fost superioară celor din populaţia „Faraon”, diferenţa dintre ele fiind foarte semnificativă. Prepeliţele „de Baloteşti” au avut un procent mediu de ouat de 65,65 %, mai mare cu 8.11 % faţă de prepeliţele din populaţia „Faraon” (57.54 % intensitate de ouat).
Vârful de ouat la populaţia „de Baloteşti” s-a înregistrat în luna a IV-a de exploatare (74,26 % ± 0,13), iar la „Faraon” în luna a III-a de exploatare (66,80 % ± 0,13).
Persistenţa ouatului. La lotul „de Baloteşti” procentul mediu de ouat s-a situat peste nivelul de 70 % timp de circa 5 luni, iar la cel din din populaţia „Faraon” ouatul s-a situat peste nivelul de peste 62 % timp de circa 4 luni.
Evoluţia producţiei medii pe cap. La prepeliţele „de Baloteşti” s-a înregistrat o producţie lunară medie pe cap de 19,69 ouă, iar la populaţia „Faraon” de 17,45 ouă, diferenţa între cele două loturi fiind foarte semnificativă. Prepeliţele „de Baloteşti” au avut o producţie medie cumulată în perioada 1-8 luni de ouat de 157,65 ouă, superioară prepeliţelor „Faraon” cu aproximativ 11,43 %.
Procentul mediu de mortalitate. La prepeliţele „de Baloteşti” s-a înregistrat o mortalitate lunară medie în perioada 0-8 luni de exploatare de 4,06 %, în timp ce la „Faraon” a fost aproape dublă. La ambele loturi, procentele de mortalitate au crescut cu vârsta acestora.
Pe baza cercetărilor efectuate, se poate afirma că populaţia de prepeliţe „de Baloteşti” se deosebeşte din punct de vedere productiv faţă de populaţia „Faraon”. Populaţia „de Baloteşti” are performanţe mai bune bune în ceea ce priveşte producţia de ouă şi viabilitatea, putând fi folosită pentru specializare în direcţia producţiei de ouă, ca pasăre mixtă sau ca mamă de broiler, după verificarea însuşirilor privind producţia de carne. Populaţia de Baloteşti are ouatul mai scăzut decât prepeliţele italiană şi franceză, dar trebuie ţinut seama că a fost creată ca pasăre mixtă, de ouă-carne. Faraon are producţia de ouă apropiată de cea precizată în literatura de specialitate pentru prepeliţa Faraon americană şi italiană.

Categoria Reproducţie şi Psihologie animală

Categoria Nutriţie animală şi ecologie

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara „Ion Ionescu de la Brad” Iasi Romania

Simpozionul Ştiinţific International „Performaţă şi Competitivitate în Producţia Animală”

Facultatea de Zootehnie

Iasi, Aprilie 2007

Studiu privind posibilitatea furajării trifaziale a tineretului de prepeliţă dintr-o populaţie mixtă de ouă-carne

ELENA POPESCU-MICLOŞANU, LUCIAN IONIŢĂ
Cuvinte cheie: prepeliţă, tineret, greutate vie, spor de creştere, loturi experimentale, furajare trifazială
Key worth: quail, youth, productive parameters, populations

REZUMAT
SUMMARY
Scopul experimentului a fost acela de a determina dacă se impune scăderea nivelului proteic, corelat cu o scădere şi a nivelului energetic al reţetei de nutreţuri combinate, începând cu vârsta de 14 zile, scop în care a fost furajat lotul experimental I sau dacă se poate scădea nivelul proteic al reţetei de nutreţ combinat, corelat cu o creştere a nivelului energetic al acesteia începând tot cu vârsta de 14 zile, scop în care a fost furajat lotul experimental II.
Experimentul s-a desfăşurat pe trei loturi de pui de prepeliţă dintr-o populaţie mixtă de ouă-carne „de Baloteşti”, respectiv un lot martor şi două loturi experimentale, loturi care au fost furajate diferenţiat cu scopul de a se determina mai precis nevoile nutritive ale puilor de prepeliţă pe faze de creştere. Experimentul a fost organizat cu ajutorul unui plan experimental în blocuri controlat într-o singură direcţie, iar pentru testarea diferenţelor între medii s-au folosit testele de semnificaţie Fisher şi Tukey.

Concluzii

1. Mutarea puilor de la sol la baterii de creştere mai devreme de vârsta de 14 zile, respectiv la vârsta de 7 zile sau chiar începând cu vârsta de 1 zi, ar determina un singur vârf al sporului de creştere în greutate în săptămâna a II-a sau III-a de creştere, urmând ca acesta să descrească uşor în săptămânile următoare de creştere, ceea ce conduce şi la o mai buna uniformitate a lotului de păsări.
2. Se poate afirma că stresul de adaptare la puii de prepeliţă durează aproximativ o săptămână deoarece în săptămâna imediat următoare mutării puilor de la sol la baterii sporul de creştere scade, urmând ca după adaptarea puilor la baterii sporul să se înscrie pe traiectoria normală.
3. Faptul că nu apar diferenţe semnificative între performanţele de creştere ale lotului martor şi cele ale lotului experimental I indică că se poate scădea nivelul energetic cu 100 de Kcal şi cel proteic cu 2,3% începând cu vârsta de 14 zile.
4. Faptul că apar diferenţe semnificative între performanţele de creştere ale puilor din lotul experimental II şi cele ale loturilor martor şi experimental I în săptămânile IV şi V arată că nu se impune creşterea nivelului energetic de la 2983 Kcal EM la 3124 Kcal EM şi nici scăderea nivelului proteic de la 25,15 % la 20,29 %.
5. Pentru furajarea tineretului de prepeliţă din populaţia mixtă de carne-ouă se impune a se aplica sistemul de furajare recomandat de crescătorii francezi, şi anume furajarea trifazială, folosind în prima fază (0-2 săptămâni) o reţetă de furajare cu nivel ridicat de energie şi proteină, în a doua fază (3-4 săptămâni) o reţetă de nutreţ combinat cu nivel energetic şi proteic reduse faţă de prima fază, iar în a treia fază se aplică o furajare diferenţiată în funcţie de destinaţia tineretrului : tineretul pentru înlocuire va fi furajat cu o reţetă de nutreţ combinat cu nivel energetic identic cu cel din faza a doua sau se poate reduce, iar nivelul proteic să fie redus faţă de faza precedentă ( aceasta pentru a stimula viitoarea producţie de ouă la femele) ; tineretul de carne poate fi furajat cu o reţetă de nutreţ combinat cu nivel energetic egal sau mai mare decât cel din faza I, iar nivelul proteic să fie mai redus faţă de cel din faza precedentă.

Categoria Genetică animală